Cum a inceput totul

Cu o carte. Motivationala. Despre cum sa iti urmezi pasiunea in viata. Citita (ea, cartea) intr-un moment al existentei in care ajunsesem sa ne intrebam ce cautam noi in viata noastra. Si cine suntem noi. Suntem 2 oameni albi dintr-un bloc gri (reabilitarea promisa in campanie s-a oprit odata cu ea si nu va fi reluata pana la alegerile viitoare) al unui cartier bucurestean considerat de unii cam “colorat”, care tanjesc dupa natura, o cauta si o savureaza in orice clipa libera.

 

Ne-am dat seama ca prestarea celor 8 ore de munca pe zi la birou ne ingroapa in fiecare minut cate putin. Ca incet, incet, ajungem sa nu mai avem energia necesara nici macar pentru acele 8 ore zilnice. Si ca devenim niste zombi de oras. Ferchezuiti, parfumati, cu dantura sanatoasa, dar total apatici, cu miscari in reluare si permanent obositi. Singura nevoie pe care o resimteam cu putere era sa evadam undeva, sa gasim un fel de baterie, sa ne conectam la o sursa de viata, care sa ne incarce pe noi cu propria noastra viata.

Evadarea noastra a fost natura si bateria noastra a fost miscarea. Ne-am suit pe biciclete si am descoperit ca traim. Si ca suntem entuziasti si fericiti. Avem puls! Si inima ne bate tare!

Nu se compara nimic cu mersul pe bicicleta. Bicicleta iti ofera mobilitate, poti parcurge distante mari (de la 25 la 200 km pe zi) si peisajul se schimba intr-una. De pe bicicleta am vazut locuri care mi se pareau ca noi, chiar daca mai trecusem pe acolo, in viteza masinii. Sa simti vantul ca iti opreste bicicleta, sa mirosi satele (stiati ca satele miros?), campiile, padurea, lacul…! Sa obosesti sa urci un delusor pe care nici nu il observi prea bine din mersul masinii! Sa te doara mainile strangand de frana cand cobori o vale! Sa auzi clopotele bisericii amestecate cu un latrat, un cucurigu si un ga-ga! Sa fii salutat si sa saluti oameni in varsta pe care nu i-ai vazut niciodata, dar care iti zambesc si te opresc sa te intrebe de unde vii, unde te duci si daca nu vrei un pahar cu apa rece din fantana, ca e zapuseala mare afara! Sa ridici colbul ulitei in urma rotii si sa te arunci in racoarea padurii! Sa te opresti sa culegi matisori cu puful abia descoperit, sa imparti sandvisul tau si niste mangaieli unor catelandri jucausi, sa admiri linistea vie si culorile si oamenii si viata lenta! Exista viata lenta si ordonata si cuminte si asumata, stiati asta? Noi am vazut-o de pe bicicleta. Si tare dor ne era de ea!

Va regasiti in starea de zombi? Vreti sa simtiti cum va curge sangele prin vene si cum va bate inima? Vreti sa vedeti cate locuri  absolut minunate sunt in jurul vostru? Vreti sa zambiti cand va uitati la un petec de cer albastru, sa inchideti ochii si sa trageti in nari mirosul unui camp de floarea soarelui, sa mancati din toate fructele din copacii sau tufisurile de la marginea drumului? Niciodata nu am mancat zmeura mai aromata si prune mai delicioase decat cele adunate de pe bicicleta!

Treziti-va si urcati pe biciclete!

Si n-am zis nimic de faptul ca mersul pe bicicleta face bine la sanatate, fizica si psihica. Ca dai burtica jos, ca faci picioare suple, ca te bronzezi ciocolata. Ca iti revine cheful de viata si ca noaptea dormi ca un prunc. Ca abia astepti sa te urci iar pe bicicleta si sa intalnesti oameni cu adevarat buni si frumosi pe dinafara si pe dinauntru, sa vezi traditiile locurilor, sa te opresti oricand vrei sa vizitezi orice iti iese in cale.

Trezeste-te si urca pe bicicleta, cu noi!

Si o sa ai ce povesti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s