La Mogosoaia

Excursia pe biciclete pe traseul Mogosoaia – Balotesti – Tunari, dar denumita (premonitoriu) restrictiv “ La Mogosoaia” s-a incheiat ieri cu o promisiune.
Dar a inceput de dimineata, cand ne-am adunat cativa la statia de metrou Parc Bazilescu: Alina, Adrian si Mihai, plus noi doi. Am asteptat sfertul academic si inca un pic, pentru eventualii intarziati (alta premonitie) , timp in care Mihai a facut cateva ture de la o iesire la alta a metroului, ori de cate ori ni se parea ca vedem pe cineva asteptand, in ideea de a-l recupera si uni cu restul grupului . Iar noi, pasionati si inraiti, vedeam biciclete mai mereu in fata ochilor.
Ne-am incalzit cu cateva discutii de introducere, ne-am evaluat unii pe altii din ochi si pe baza de ce bicicleta posedam fiecare, am agreat toti inca o data ca e vorba de o plimbare lejera si am plecat spre Mogosoaia.

Soare, vreme frumoasa, biciclete, sosea relativ libera, grup mic de oameni in regula – tot ce ne trebuie pentru a ne simti bine. Primavara e inca prezenta prin copaci si prin gradini, asa ca ne bucuram de culorile si de parfumurile pe sub / pe langa care trecem in vajaiala rotilor. Probabil ca ne este dor de miscare, pentru ca ajungem surprinzator de repede la Mogosoaia.

Aleea principala, un spatiu larg, liber si cu o frumoasa perspectiva, marginita de alte zone largi cu iarba verde frumos ingrijita si de ghivece suspendate pe stalpi, din care curg suvoi flori de toate culorile, ne dau un sentiment de liniste, de relaxare, de siesta activa. Rulam calmi pe asfalt, cu cate un usor zambet pe fetele proprii, cu ochii lasati sa zburde pe domeniul domnesc, printre copilasi si parinti nestresati si catarati si ei pe tot felul de roti , de la trotinete, role, pana la tri si biciclete, cand deodata atmosfera de liniste si pace e sparta violent: Pffffuuuusssssssss! Iar eu simt cum pierd brusc din altitudine vreo 3 cm. O pasare decoleaza precipitat din iarba, toti ochii oamenilor din jur, impreuna cu restul trupurilor lor, se intorc spre noi incercand sa identifice cauza exploziei, parintii isi aduna copiii pe langa ei ca niste closti puii sub aripa si, dupa ce ne localizeaza, le trece panica si ii mai elibereaza din stransoare, le explica cu o mare detasare superioara, calma si didactica:

– A facut bicicleta pana, vezi?

Da, aveam pana. Dar una total neobisnuita si zgomotoasa tare. Baietii si-au pus toate sculele, indemanarea si imaginatia la bataie ca sa gaseasca atat o cauza pentru care cauciucul camerei mele avea acupana de la mogosoaiam o taietura de vreo 2 cm lungime, cat si o solutie (evident, pe langa inlocuirea camerei). In cele din urma, cu banuiala ca ceva din interior a sfasiat camera , baietii se asigura ca fitilul e bine prins si ma scapa si de cricul care se freaca enervant de cauciuc. A fost o adevarata munca de echipa: Mihai a venit cu cheia potrivita, Adrian a demontat cricul, noi am adus sfoara si Mihai a incheiat apoteotic legand cricul de portbagaj, cu fundita! Sigur a participat si Alina cu ceva: a, da, facea galerie, impreuna cu mine!

Reparati, ne indreptam spre obiectivele pe care vrem sa le vedem si sa le cunoastem mai bine din minunatul complex de la Mogosoaia: Palatul, cuhnia, poarta, biserica, serele, statuia, gradina dinspre lac. In timp ce vorbim noi despre ele, ni se alatura si Serban, care ne-a ratat la metrou si a alergat dupa noi, sa ne ajunga din urma. Pauza de istorie, mai veche si mai noua, o combinam cu o pauza de mancare frugala si rehidratare scurta, dupa care pornim in noua formatie spre Balotesti.

rsz_dsc_0642_3 rsz_dsc_0644_2 rsz_dsc_0645_3

Mergem destul de repede si de frumos. Serban, cel mai incepator dintre noi, se tine bine. Avem nevoie de tot mai multa apa, caci soarele devine puternic. Vorbim pe drum de toate pentru toti, de la tehnici de urcat dealurile pana la politica interna si internationala, iar cand ajungem la planurile noastre pentru 1 mai, adica excursia de 3 zile in Muntii Apuseni, pe biciclete, starnim niste reactii care ne plac. Alina zice, un pic cu parere de rau: “Daaa, stiu, am vazut evenimentul, dar prea tarziu si am apucat sa aranjez in alta parte…”, iar Mihai zice: “Interesant! Si care e traseul? Si cum se ajunge? Si pana cand se mai poate confirma participarea? Si cum…”. Ce mai, o groaza de intrebari care ne incanta! Din pacate, Mihai trebuie sa se intoarca in Bucuresti mai repede, asa ca ar trebui sa ne despartim, dar nu se lasa plecat, dornic de detalii ! Eu il “gonesc” ca sa nu intarzie, el zice c-ar mai sta… Pana la urma “inevitabilul se produce”, vorba bancului, si ne despartim totusi, asigurandu-ne ca tinem legatura! Abia asteptam sa auzim vesti de la tine, Mihai!

Bun, se pare ca grupul nostru e mic, dar vioi! Nu pedalam noi prea mult timp in numar incomplet, ca ni se alatura, venind cu viteza din sens opus, Costin, prietenul lui Adrian. Super tare! Ciclist adevarat, din cap pana in picioare, nu ca noi! Imbracat regulamentar, ca sa zic asa, cu pozitia aerodinamica pe cursiera lui, Costin da o nota mai serioasa grupului nostru de “civili”. Am observat ca, dupa ce s-a inserat el printre noi, zburdand cand in fata, cand in spatele coloanei, au inceput sa ne salute si biciclistii care rulau pe partea cealalta a soselei!

Dupa ce ne da cateva indicatii despre o scurtatura spre Balotesti, indatoririle de proaspat bunic ale lui Costin (ce frumos suna!) il cheama fara preget si “compozitia” grupului nostru se schimba iar. Mersi, Costin, de vizita si poate ne mai intalnim si alta data!

Cand ajungem la Balotesti , orele sunt deja inaintate pentru cate mai aveam de vizitat. E randul Alinei sa ne spuna la revedere, caci de aici trebuie si ea sa se intoarca acasa. Ne bucuram ca te-am cunoscut, Alina, si te asteptam cu drag si pe viitor! Noi, cei ramasi pe baricade, incepem sa cautam conacul lui Bujoiu, intrebam pe toata lumea care ne iese in cale, dar nimeni nu stie de el. La un moment dat un satean ne intoarce doua vai, pentru ca, ajunsi acolo si intreband un alt satean, sa fim indrumati inapoi de unde am venit. Hotaram sa urmam sfatul celui de al doilea indrumator si tinem drumul spre parcul de distractii. Normal ca nu gasim conacul lui Bujoiu, dar cel putin nimerim parcul de distractii Edenland, cel mai mare de acest fel din tara, intr-adevar frumos. rsz_201504251506501Pare ca toti copiii Bucurestiului sunt prin copaci! Tirolienele zbarnaie printre crengi cu “copii” de toate varstele (chiar toate!) atarnate de ele! Savurand racoarea padurii si zumzetul placut al distractiei generale, noi cautam un loc in care sa ne odihnim si sa mancam ce mai avem prin rucsaci. Dar, vorba lui Claudiu, trebuie sa avem grija unde ne asezam, sa nu ne trezim cu niste picioare in cap! Gasim un loc splendid, mai retras de la agitatie, cu doua mese si bancute in mijlocul unei mari de flori albe, gingase si inalte de 50-60 cm. Aici pasarirsz_10669297_963675007006578_3220801089478017901_ole erau stapane, cu trilurile lor. Doi copii treceau din cand in cand prin aer de la un copac la altul, alunecand pe deasupra florilor,iar cateva rsz_dsc_0675_2 fetite,

carora florile le ajungeau pana la brau, le culegeau foarte selectiv,

pe criterii doar de ele stiute, pe cele mai potrivite,

pentru a deveni buchetul perfect. Era o imagine pe care nu mi-am inchipuit-o niciodata, intr-adevar de eden.

rsz_dsc_0682_2 (2)

Incet-incet ni se contureaza tot mai clar ca nu avem timp pentru restul obiectivelor pe care ni le propusesem a le vizita. Soarele ne batuse destul deja in cap, urmatoarele obiective nu aveau nici ele o adresa exacta ci doar una aproximativa, iar Serban tocmai ne marturisise ca si-a depasit deja recordul personal la distanta parcursa pe bicicleta vreodata. Cand am auzit asta, m-am panicat nitel, pentru ca mai aveam cel putin 24 de km de biciclit pana sa il lasam cat de cat in siguranta. Cu toate acestea, e foarte entuziast si dornic sa ne tinem de plan, adica sa vizitam cel putin bateria de la Tunari. Ne-a fost foarte greu sa il convingem sa nu mai mergem acolo! De fapt, nu cred ca l-am convins deloc, ci doar a acceptat necajit, la un moment dat, dupa multe negocieri esuate, ideea ca incheiem aceasta excursie fara vizitarea celorlalte obiective. Noi, insa, suntem convinsi ca asa este cel mai bine pentru toata lumea – si pentru Adrian, care trebuie sa fie acasa la o anumita ora, si chiar si pentru el, care a biciclit azi aproape dublu fata de maximul sau atins vreodata. Si chiar daca acum e plin de energie, stim ca va fi destul de obosit pana la finalul serii si nu e bine sa exageram. Iar din respect pentru interesul lui aratat fata de traseul initial, ii promitem ca facem impreuna, cu prima ocazie potrivita, si jumatatea de excursie neexecutata de drsz_11185758_827498567336374_1160368319_nata asta.

Cand am ajuns acasa, am aflat de la un prieten, Alexandru, care tocmai se intorsese de la bateria de la Tunari ca aceasta era inundata aproape de tot, apa avand cel putin 1 metru si jumatate adancime. Deci, chiar daca am fi ajuns acolo, tot nu am fi putut intra. E bine cateodata sa iti urmezi instinctul si sa reevaluezi la rece situatia. Asta am invatat-o noi destul de dureros pe propria noastra piele, in excursiile lungi pe bicicleta, traversand tara.

foto: Alexandru Baluta

Pe total, am facut jumatate de excursie (vizitand doar Mogosoaia, asa cum am si botezat de la inceput bicicleala asta), am descoperit locuri pe care nu le cautam si nu le-am gasit pe cele pe care le cautam, am cunoscut oameni buni, isteti si cu povesti de viata atat de diferite, dar toti purtand dorul unei armonii care sa implineasca viata. Si am ramas datori cu cealalta jumatate de excursie!

Pe data viitoare, prieteni!

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Excursia la Mogosoaia in imagini

Excursia pe biciclete la Mogosoaia e descrisa prin cateva fotografii si cateva cuvinte, deocamdata, pe pagina de facebook Bike-up. Curand vor veni si povestea si filmul. Urmariti-ne! 🙂

1 Mai Apusean

Hai cu noi intr-o excursie pe biciclete cat o aventura intreaga!

Aceasta excursie pe biciclete este dedicata tuturor celor care iubesc satul romanesc cu spiritul lui, muntele cu surprizele lui si bicicleala cu aventura ei.

Vom merge 3 zile in satul Bradesti, judetul Alba, mai sus de Manastirea Rameti, intr-un peisaj feeric si printre niste oameni de o mare caldura sufleteasca. Doua zile vom bicicli pe carari incredibile si una vom merge pe jos sa descoperim un sat parasit.

Pentru toate detaliile necesare intrati pe noul nostru site http://back-to-bike.ro, sectiunea „Evenimente”, evenimentul din calendar numit „1 Mai Apusean”.

Inscrieti-va la acest eveniment special, care va va face cunostinta cu o lume pe cale de disparitie. O lume pe care ne-am propus sa o mentinem in viata si chiar mai mult de atat, sa o reconstruim pentru copiii nostri. O putem face doar impreuna cu fiecare dintre voi!

Recomandare

Vreti sa nu pierdeti nici o poveste dintre cele care se vor naste din Asociatia Back to Bike?

Vreti sa vedeti poze si filme ale actiunilor organizate de Asociatia Back to Bike?

Vreti sa primiti in timp util informatii despre excursiile pe biciclete si actiunile puse pe 2 roti de Asociatia Back to Bike?

Atunci nu aveti decat un singur lucru de facut:

Abonati-va la newsletter pe site-ul http://www.back-to-bike.ro !

Excursie cu bicicleta la Festivalul „Mugurel de salcioara” de la Herasti, 2015

Dragi prieteni,
v-ati pregatit bagajelul pentru sambata? Sa nu uitati un kit pentru pana, camera de schimb, casca si aparatul de fotografiat, caci sigur traseul si Festivalul „Mugurel de salcioara” de la Herasti ne vor oferi cateva momente placute.
A, si daca puteti si nu va e greu, adaugati acel ceva si pentru familiile nevoiase de care se ocupa Parintele Podaru (noi am propus o sticla de ulei si un kg de faina).
Nu v-ati inscris inca in excursie? Intrati pe http://back-to-bike.ro, campul „Evenimente” din meniu, dati click pe evenimentul din calendar si completati formularul de participare. E simplu! 🙂
Va asteptam!