Delta Vacaresti – Sub Semnul Maracinelui

Pe 20 iulie 2014, o tanara inimoasa, timida si extraordinara in modul in care vede ea viata, adica Anna Copacel Berza, fondatoarea grupului Incepatori pe bicicleta, ne-a invitat la o tura scurta in Delta Vacaresti, evident cu bicicletele.

Ne-am adunat inainte de pranz in Parcul Izvor. Veneam cate unul, cate unul si ne alaturam grupului care incepea sa creasca. Unii mai tacuti, altii (pardon, altele!) mai vorbarete, am gasit repede subiect de discutie / de ascultat: bicicleala, Delta, Anna…

Venirea Annei ne-a reorientat atentia catre adevaratul scop al intalnirii: tura cu bicicletele pana la Delta Vacaresti. Noua oameni pasionati de bicicleala s-au aliniat repede ca bobocii dupa rata in spatele Annei si am pornit.

Nu am mers prea mult, caci un scurt incident ne-a intrerupt elanul: Dragos a oprit la o trecere de pietoni, iar Alexandra, aflata prea aproape in spatele sau, nu a putut opri si ea in timp util si s-au ciocnit. Prima reactie a fost sa ne bucuram ca nici unul nu a cazut si nu s-a lovit. Pe urma, Dragos a realizat ca incidentul a fost “cu daune”, bicicleta lui avand nevoie de “ingrijiri”. Bietului baiat i-a luat ceva timp pana a reusit sa isi faca bicicleta rulabila. Toata lumea a incercat sa fie cu ceva de folos – toate fetele se cautau de servetele de sters transpiratia si mainile innegrite de unsoare ale lui Dragos, baietii au intervenit la partea mecanica, dupa priceperea fiecaruia. Chiar si Alexandra, jenata si dornica sa isi rascumpere momentul de neatentie, tinea de roata bicicletei sau se “jelea” de mama focului cu capul intre maini!  Era asa draguta, ca nu puteai sa te superi pe ea! Dovada e ca si Dragos, oricat a fost de neplacut surprins de incident, nu a aratat nici o clipa de nervozitate sau de repros! Ba chiar s-a interesat si de soarta Alexandrei si a bicicletei ei! Bravo, Dragos! Un adevarat gentleman!

Din pacate, reparatia bicicletei lui Dragos nu a fost de natura sa ii permita continuarea turei, asa ca el a trebuit sa ne paraseasca o perioada si sa caute un magazin de biciclete, sa isi rezolve problema.

Mai departe pana la Delta Vacaresti am mers mai atenti, pastrand o distanta intre noi care sa ne permita orice repliere. Asta a fost o lectie buna, pentru orice incepator sau nu in ale biciclelii.

Cand am ajuns la intrare in Delta, ne-am adapostit un pic la umbra si ne-am dus la magazinul din apropiere dupa apaaaaaaa! Era cald bine si aveam nevoie de hidratare. Cand sa plecam, doua doamne aflata la a doua tinerete montau, pline de curaj, o scara sub un corcodus. Cand le-am vazut ca voiau sa urce, m-am gandit ca un incident pe zi era suficient! Prietenii mei au fost de acord sa le dam o mana de ajutor si ne-am urcat noi pe scara, adunandu-le corcoduse pentru dulceata pe care o planificasera. Doamnele au vrut sa se revanseze si sa ne ofere si noua o punga de corcoduse, dar pana la urma le-am convins ca mai bine le folosesc ele, pentru ca noi nu le-am fi apreciat la meritata lor valoare! 

Delta Vacaresti a fost draguta si intr-adevar surprinzatoare prin aspectul si calitatea ei de oaza de vegetatie si liniste in galagia orasului. Pe stanga, la un moment dat, este targul de masini, asa ca zona aceea este destul de aglomerata si zbuciumata si fonic, si vizual, intr-o mare contradictie cu nemiscarea si linistea Deltei, la doar cativa metri distanta, de o parte si de alta a digului de pamant pe care ne aflam si noi. Am putut da ocol intregii Delte pe acest dig, facandu-ne loc cu greu, uneori, printre flori de maracini si de cicoare. Nu am crezut ca scapam fara o pana cel putin, dar am scapat! Rotile fasaiau printre tulpinile inalte si maracinii ne sfichiuiau picioarele, dar totul a fost placut! Si mirosul de camp cald si flori deschise catre soare mi-a ramas intiparit in minte.

Si am mai vazut ceva: delta incepe sa se populeze si de oameni. Cineva isi facuse un bordei chiar jos, printre stuf. Altii se domiciliasera pe dig sau in spatiul viran si inundat de vegetatie dintre dig si primele blocuri ale orasului. Si de aici rasuna, generos, o manea. Iar un copil itit de prin gunoaie ne-a avertizat ca nu avem voie pe acolo, ca e „rezervat”. Auzise el ceva cum ca unii se lupta sa declare acest loc rezervatie naturala, dar el a tradus pe intelesul lui: e interzis sa vina asa, niste unii pe bicicleta pe langa cocioaba familiei lui, pentru ca e „rezervat”.

In timpul turului de la “inaltime” ne-a ajuns din urma si Dragos, care isi reparase de tot bicicleta. Am mai dat o raita prin magazinul cu sucuri si apa si ne-am intors la nivelul inferior al Deltei, sa vedem cum e si jos. E fain, dar parerea mea e ca, pentru necunoscatori in ale faunei si florei, e mai spectaculos turul de sus. Chiar si asa, tot am fotografiat cateva flori frumoase si salbatice.

Multumim, Anna, pentru tura si o asteptam cu interes pe urmatoarea! Si ma bucur ca am cunoscut tineri asa frumosi si buni!

Reclame

Oras Accesibil Pentru Oameni – Mars de protest

Am aflat de intalnirea de azi de pe facebook. 19 iulie, ora 11, Universitate. Un loc in care se aduna cei pe care ii deranjeaza bordurile. Da, bordurile. “Ia uite si la asta!”, ati putea spune, “ce te poate deranja la o bordura?!”. Ca exista, as spune eu. Sunt oameni pentru care… Continuă lectura

Alex Bobes – filantropul bogat sufleteste

L-am cunoscut pe Alex Bobes. E un tanar calm, cu extraordinar de mult bun simt si cu dorinta apriga de a ajuta. Chiar daca e cam singur in lupta asta a lui cu morile de vant. Pentru cei pe care ii ajuta, e un om care face diferenta intre viata si moarte.

Mult succes, Alex Bobes!

http://www.ziare.com/social/romani/flori-de-colt-taxi-gratis-un-proiect-umanitar-pentru-oamenii-cu-probleme-financiare-1306594